Viata,
Viata este o fereastra deschisa, prin care noi doar trebuie sa iesim.
Dar nu putem iesi oricum.
Fiindca exact atunci cand credem ca am iesit, viata ne invata sa coboram capul fiindca exista riscul sa dam cu el in rama de sus.
Viata ne dovedeste ca daca trecem prin fereastra cu ochii inchisi, putem ignora cioburile de moment, dar o sa simtim durerea fix cand nu ne asteptam, si o sa ne doare atat de rau, incat nu ne puteam imagina.
Viata ne invata ca oricat de inalta ar fi fereastra daca ne intindem ''labutele'' ca o pisicuta, destul de sus si infigem ghearele vointei unde trebuie, putem iesi.
Viata, mai mereu pe uni ne trateaza, de parca ar fi inchisa fereastra cu cheia, si noi avem de gasit cheia intr-o incapere inchisa,stramta, intunecata, plina de cioburi de la alti care au incercat sa iasa, cu ochii inchisi, si au iesit, si se bucura nestiind ca vor simti si ei durerea.
Si inafara de toate asta, noua ca oameni ne mai apar si sentimentele,intr-un final definita noastra fiind:''Omul este un colaj de sentimente ce incearca sa iasa printr-o fereastra''
Dar ce te faci atunci cand te simti legat de maini si de picioare? Atunci cand crezi ca te-ai delegat, ti se pare ca vezi lumina si tocmai atunci , in acel intuneric, calci pe un ciob, te doare.... si te opresti.
Si atunci cand iesim, sau cel putin pentru moment fiindca intr-un final ne dam seama ca ne-am uitat ceva in incapere si o luam de la capat....
Cum ar fi daca am fi direct afara, ce am alege?
Am gresi , fiindca,mi-a spus si mie cineva, fara ca sa fi jos nu sti sa pretuiesti ce este sus.Nu stii ce sa intelegi, nu sti ce sa alegi!
Oare chiar asa este?
Oare chiar asta incearca sa ne invete viata....?
 |
| Ce fericita pare!Pare ca a uitat de tot!Am incercat si eu , eram la tara impreuna cu pitici mei noi 3 tipam de nebuni.Nu ne zicea nimeni nimic.De ce sa ne zica? |
M
I L
R V V
A A R I M
R ♥ ☺
I I
M R
A
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu